Satul Bujor este atestat documentar pentru prima oară în 1489, atunci când apare ca reper de hotar în gramota lui Ștefan cel Mare. De-a lungul secolelor, localitatea a cunoscut transformări importante: dezvoltarea infrastructurii religioase, educaționale și economice, fiind gazda unor așezări etnice diverse și formându-se rute comerciale și culturale care au conturat identitatea sa regională.
Bujorul este menționat în Gramota lui Ștefan cel Mare privind moșia Boghiceni, Lăpușna, Petricani, Dragomirești.
Ridicarea lăcașului cu hramul „Sfinții Voievozi Arhangheli Mihail și Gavriil”, reper spiritual al comunității.
În sat sosesc 47 de familii bulgare (206 persoane), contribuind la diversitatea etnică și dezvoltarea agriculturii.
Deschiderea școlii unde au învățat 45 de copii, marcând începutul educației formale în Bujor.